Creație vs Evoluție ♦ Fosile

Urme fosilizate

Prezența urmelor fosilizate în Registrul fosilelor este greu de explicat. Este clar că acestea necesită un timp foarte scurt pentru a se forma, deoarece urmele pașilor sunt spălate de apă sau șterse de vânturi. Cu toate acestea, au fost descoperite câteva mii de urme de dinozaur, majoritatea aliniate pe trasee lungi.

Ele pot fi găsite într-o anumită rocă numită dolomit, care este o rocă carbonatată similară cu calcarul. Acest tip de rocă se poate forma astăzi doar în cantități mici și în medii extreme. Pentru a construi cantități mari de dolomit este nevoie de un ocean cu condiții chimice neobișnuite. De aceea, este foarte greu de explicat cum ar fi putut fi făcute aceste urme de pași, deoarece dinozaurii nu ar putea merge pe fundul oceanului și chiar dacă ar fi putut, amprentele lor ar fi fost spălate rapid.

În timp ce evoluționiştii pot explica cu greu formarea unor astfel de depozite mari de dolomită și, de asemenea, modul în care urmele pașilor au scăpat de la distrugere, creaționiștii găsesc răspunsul în condițiile speciale care au fost în timpul Potopului. La acea vreme, au existat procese foarte complexe care au favorizat crearea straturilor de dolomită și deplasarea plăcilor tectonice ar fi putut ridica nivelul fundului mării și ar fi putut expune temporar straturile de dolomită pentru dinozaurii care fugeau pentru a se ascunde de dezastrul Potopului.

În întreaga lume există multe urme de dinozauri care sunt de obicei aranjate în linii drepte pe straturi plane. O descoperire notabilă este situl de la Lark Quarry din Queensland - Australia, numit „Fuga dinozaurilor”, unde aproximativ 150 de tipuri diferite de dinozauri par să fugă în aceeași direcție. De asemenea, merită menționat „Autostrada dinozaurilor” din Colorado. Deoarece urmele de prădători se găsesc printre urmele de dinozaur vegetarieni, cea mai comună interpretare a evoluționiştilor este că animalele fugeau de un prădător. Dar chiar dacă această interpretare este într-adevăr posibilă, este, de asemenea, posibil ca toate animalele, vegetariene și prădători, să fugă de o catastrofă care le amenința viața. Acesta este un scenariu foarte posibil la Potop, din cauza proceselor extraordinare care au fost prezente în acel moment.

Faptul că dinozaurii fugeau de fapt pentru a scăpa dintr-un dezastru cu care au trebuit să se confrunte, este susținut de dovezile pe care le avem în Registrul fosilelor. În primul rând, fosilele de dinozauri se găsesc în straturi mai înalte decât cele ale urmelor pașilor, ceea ce este în concordanță cu Potopul biblic, deoarece dinozaurii aveau capacitatea de a alerga și de a scăpa pentru un timp, urcând pe pământuri mai înalte. Apoi, faptul că urmele sunt în linii drepte reprezintă și o dovadă că fugeau, pentru că altfel o cale comună a animalelor nu ar include astfel de căi drepte. De asemenea, faptul că lipsesc aproape complet urmele de dinozauri foarte tineri, este o altă confirmare pentru fugă. Cel mai probabil, dinozaurii și-au lăsat în urmă urmașii în cursa disperată de supraviețuire.

Așadar, în timp ce evoluționiștii se luptă să explice formarea straturilor de dolomit și a urmelor fosilizate, creaționiștii găsesc în Potop condițiile potrivite care ar fi putut crea aceste structuri. Citind următoarele articole veți înțelege mai bine acest subiect și faptul că aveți nevoie de mai multă credință pentru a crede în evoluție decât pentru a accepta creația ca pe un fapt real.